Lacrimi

Nimeni,niciodata
Nu te va iubi`ntr`atat;
Nimeni,niciodata
Nu`ti va fi loial
Asa cum eu,inca iti sunt.

Si nimeni,niciodata,
Nici tu macar,vreodata,
Nu`ti vei dori iubirea
Precum iti doresc eu tie,
Fericirea.

Pacat ca limpezimea
Stropilor de ploaie,
Sunt lacrimile reci
Ale iubirii ce mai doare.

Camera de tortura.

De`un fir de par te`agati
Cand din cap te`ncerc a scoate,
Si de tot atatea dati,
Pan` le`oi smulge iar pe toate.

Nu am loc de tine`n minte,
Doar la tine ma gandesc,
Tu pe creier stai tumoare,
Tot mai rau ma amagesc...

Intr`o pivnita`ncuiat,
Ochi straini privesc cum moare,
Ranit suflet,torturat,
Nu le pasa,nu ii doare.

In pagini prins.

In pagini prins mi`e capu`,
Tortura vers cu vers,
Sta`ncarcerat saracu`,
Si ritmu`i tot mai sters.

Inc`o mie foi s`au dus
Nu vrea a sta durerea`n strofe;
Drumu`i lung pan` la apus
Oare am sa`l pot strabate ?!

Nici muzica nu mai ajuta,
Distorsionat sunet si trist,
Se poarta ca o surdo-muta,
Iar eu orb si`aproape mort,
Si nici n`o vad si nici n`o simt.

Zorii unei noi zile.

Pe spate`ntins pe plaja,
Cu suflul tot mai stins,
Privesc cum iar se lasa
In mare,soarele invins.

Dupa o lupta grea
Cu ziua ce`a trecut
Se pleaca`n fata mea
Erou batran,tacut.

In marea,de`acum neagra,
Va sta ascuns o vreme,
Dar maine dimineata
Va rasari devreme,

Sa`mi lumineze calea,
Sa`mi fie calauza,
Sa ma inghita marea...
Strain gandul ce m`amuza.

Si moarte toate.

Intr`un an fara sfarsit
Traiesc parca o iarna grea
Si iar trece,iara vine
Tot in cale`mi pare`a sta.

Nu vad soare,nici lumina,
Primavara,vara,toamna,
Nu par ca ar vrea sa vina.

Zici ca`i era glaciara,
Totu`i mort si moarte toate,
Singur umblu ca o fiara,
Ma plimb prin pustietate.

M`as hrani cu`n pic de soare,
M`ar mai imblanzi putin,
As iubi poate si`o floare,
Mi`ar mai soarbe din venin.

Alba ca zapada.

Privesc iarna fulgii
Cum cad,se risipesc,
In vant se pierd,
La soare se topesc,
Si asteapta`n picatura
Sa se evapore,sa moara...

Veni`vor iarna urmatoare,
Domol cadea`vor fulgi de nea,
Sa se puna`n paru`ti floare,
Margele`n jur pe gat sa`ti stea.

In albul vesnic sa te`mbrace
In rochie alba de catifea
In fata portii sa te tin in brate
De prag sa trecem,pe veci a mea.

Nelamurire.

Si inca o iubesc
Mai mult ca`n prima zi
Dar vraja a apus,
Copacul e acelasi,
Dar frunza i s`a dus.

Primavara n`o mai cheama
De teama sa n`o piarda iar,
Asteapta doar sa moara,
Dragostea`i e in zadar..
............................
Cu ce folos inmugureste
Frunza,dupa iarna grea,
Cand mereu se vestejeste
Moare sub privirea mea ?

De ce cresc flori pe ramuri
Petale pentru a cadea
La scurt timp in rauri
Peste radacina mea ?

Si mai am nelamuriri,
Dar acum e prea tarziu,
Nu mai caut un raspuns
Pentru ca e toamna iar
Si iar frunza mi s`a dus.

Paradis.

Fa`ma sa zambesc iar si iar
Sa rad cu lacrimi pana`n Rai
Iti voi da la schimb in dar
In inima`mi un loc sa stai.

Langa mine tu sa fi
Sa plang de fericire
Sa am in suflet si in minte
Pana`n crestet,doar iubire.

Sa dansez,sa cant in soare
Printre raze vreau sa ma strecor
Sa nu mai ploua niciodata
In paradisu`mi,de astazi,
Fara nori.

La nesfarsit.

Inmarmurit priveam spre tine
Ascultandu`ti suflul lin,
Simteam cum sangele din vine
Ma indemna sa te`ating.

Era noapte si senin
Si chipul luna`ti lumina
Simteam cum sangele`mi venin
In dragoste se transforma.

Hoinarind.

Hoinarind prin vise,
Alergand in cerc,
Ma invart defect
Prin idei nescrise.

Ma pierd cu gandul,
Uit ca`s viu
Si fac cu randul
Intre mine si pustiu.

Nu cred nimic,
Dar totusi sper
Ca`n ast` Tinut de Nicaieri
Gasi`voi zambetul de ieri.

Fantoma.

Te privesc pe`ascuns
Cand dormi,cand nu te uiti,
Iti cant cand nu m`auzi
Si rad cu tine atunci cand razi.

Te sarut,dar nu raspunzi,
Te ating,dar tu nu simti,
Ma intind,dar nu te`ajung,
Si iar adorm cu tine`n gand.

Toamna tarziu.

Noian de frunze moarte...
Prin toamna hoinaream...
La orizont,departe,
Adesea te zaream..

Si m`amageam la gandul
Ca vraja n`a apus,
Cum nu moare copacul
Cand frunza i s`a dus..

Te`nchipuiam din umbre
Cu suflet aiurind,
Dar ma trezeam tot singur
In noapte ratacind...

Mai stai.

"Mai stai!" mi`ai zis,
Si`n cale mi te`ai pus,
Spre tine tot m`ai tras,
Eu mai departe tot m`am dus.

In pat stau singur
Si`mi soptesc :
"De ce`am plecat
Dac.o iubesc ?!"

La "noi" visez mereu,
Spre tine tot tanjesc,
Te strig,dar nu m`auzi
Te chem,dar nu raspunzi.

Te vreau aici,acum
Te vreau ca niciodata
Sa fim ca la`nceput,
Indragostiti ca prima data.

Desen.

In versuri tot te desenez
In rime chipul iti pictez
Frumos,in strofe,paru`ti aranjez
Elegant,din muzica`mi,te conturez.

Te cuprind in poezii
Si`ti cant
Din cand in cand
Cuvintele in gand
De parca`s melodii.

Culori in lumea`mi neagr`arunci
Si tot ce`i rau tu risipesti,
Zi de zi ma`nebunesti
Cand tot ce faci
E sa iubesti.

Nori in paradis.

Sa pleci,te las
Eu in lumea mea raman
Nu`i loc de bun ramas
Ca din ce`a fost frumos
Doar cicatrici au mai ramas.

Pleaca,nu am sa te chem
Dar in caz ca vrei ceva
Iti las o cheie de rezerva,
Poate`ai sa te`ntorci candva..

Dute,uita ce`am promis
Unul altuia noaptea tarziu
Ce rost au cuvintele ce`am zis
Cand tot ce ne`a ramas
Sunt norii negri`n paradis.

Tu mereu.

Te plictisesc,stiu,
Cu versurile mele
In gand esti tu,
Atunci cand scriu
Si vrei nu vrei
Tot tu,esti ele.

Le`amestec tot
Si tot incurc
Le`ntorc mereu
Si mi le`ascult.

Uneori par bune,
Alteori mai rele
In gand,tot tu
Atunci cand scriu
Si vrei nu vrei
Tot tu,esti ele.

Cam plictisit.

M`am plictisit de stat in casa,
Mi`e lene sa ma duc la magazin,
N`am chef sa beau
Paharul cu venin.

M`am plictisit de muzica,
Mi`e lene sa dansez,
N`am chef sa desenez
Sau lumea`n roz sa mi`o pictez.

M`am cam plictisit de jocuri,
Dar cu banu`mi decid viata,
Cap sau pajura probabil,
Vad eu pana dimineata...

Te iubesc.

Te iubesc cum pestii iubesc marea
Cum sute,mii stau la un loc,
Se pierd apoi in ape tulburi,
Se pierd intr`al iubirii joc.

Te iubesc cum soarele,
Pomul il iubeste,
Ca mai apoi toamna,
Frunza`i,precum obrajii tai,roseste.

Te iubesc cum luna,
Stelele`o iubesc
Iar devreme dimineata,
Pe rand,catre alta lume,
Toate`o urmaresc.

Te iubesc cum turturica
Jumatatea isi iubeste,
Iar de`ar fi sa piara una
Numai moartea le uneste.

Vesnicie.

Ma imbraca Doamna
In costum de catifea
Peste cap imi trece valul
Si in brate ea ma ia...

Imi arata cum a fost
Cum s`a dus si ce`a ramas
Ce as fi putut avea
Si ma lasa fara glas...

Ma ascunde printre umbre
Drum intors sa nu pot face
Ma alunga`n vesnicie
Nu vrea sa ma lase`n pace...

Imi arunc`un zambet rece
Testul l`am trecut cu brio
Peste rau usor ma trece
Si`n ureche imi sopteste "Adio!"..

Ecou.

Adesea ochii iti zaresc
In ochii mei cand ii inchid
Din vis in vis te urmaresc,
Din cand in gand te mai ating.

Spre pieptu`ti fin m`aplec,
Ecoul dragostei s`ascult
Cum tine ritmul sacadat,
Cum a lui muzica ma lasa mut.

Molipsitor.

De zambetu`ti molipsitor
Nu pot sa ma feresc
In vis patrunde`amagitor
Oricat as vrea sa`l ocolesc.

In minte,somnul,n`are loc
Pe langa boala ce m`apasa
Pentru tine`i doar un joc;
Cazut`am eu in a lui plasa !?

" Oamenii isi traiesc viata dupa lucrurile pe care ei le considera ca fiind adevarate si corecte.Asa definesc ei "realitatea".Dar ce inseamna "corect" sau "adevarat" ? Niste concepte vagi doar..."realitatea" lor poate fi privita ca o iluzie.Putem sa`i consideram ca traind intr`o lume a lor modelata dupa propriile lor credinte ? "