Alba ca zapada.

Privesc iarna fulgii
Cum cad,se risipesc,
In vant se pierd,
La soare se topesc,
Si asteapta`n picatura
Sa se evapore,sa moara...

Veni`vor iarna urmatoare,
Domol cadea`vor fulgi de nea,
Sa se puna`n paru`ti floare,
Margele`n jur pe gat sa`ti stea.

In albul vesnic sa te`mbrace
In rochie alba de catifea
In fata portii sa te tin in brate
De prag sa trecem,pe veci a mea.