Noian de frunze moarte...
Prin toamna hoinaream...
La orizont,departe,
Adesea te zaream..
Si m`amageam la gandul
Ca vraja n`a apus,
Cum nu moare copacul
Cand frunza i s`a dus..
Te`nchipuiam din umbre
Cu suflet aiurind,
Dar ma trezeam tot singur
In noapte ratacind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu